Pascaniul va avea, mai nou, un MOLL. Da stiti unde?

In afara de faptul ca vor veni sa-si deschida la Pascani un punct de lucru cei de la, se pare, "Kauffland", altii spun ca si "McDonald's", urmeaza poate si "Billa", mai nou, Craciunescu promite la Pascani infiintarea unui... MALL.

Din discutiile purtate zilele trecute cu un prieten, care se intampla sa se afle prin piata, controversatul Craciunescu ii incanta pe pietarii din Vale, ca in piata va ridica o cladire cam de genul MALL-ului din Iasi. Pana aici super tare! Bine, acum "visatorul" care s-a intamplat sa ia parte la planurile primarului se gandea la un singur lucru. "CAND VOI MERGE SA CUMPAR NISTE CEAPA, CARTOFI SAU ALTELE... VOI URCA PE SCARI RULANTE LA STANDURILE CARE VOR FI INFIINTATE? SPUNEA DOMNUL PRIMAR CA VA AVEA DOUA ETAJE CLADIREA. DECI DACA MOLL-UL ARE SCARI RULANTE, NU ASA O SA-L FACA SI LA PASCANI". Ca sa fiu un pic mai rau, intrebarea mea este daca va curge ceva pe pereti? si daca da ... ce?
Binenteles ca la discutiile cu pitarii a participat si candidatul pentru functia de deputat, Vasile Gaboran. Promisiunile sunt mai dezvoltate decat pare. "Daca votati cu dumnealui, vor fi la Pascani mai multi bani", povestea ca le promitea Craciunescu. Deci, posibil sa se infiinteze la Pascani, daca-l votam pe Gaboran, un SUPER EXTRA MEGA MALL. Iasul? mizilic pe langa Pascani. Nu am nimic cu candidatul PNL, nici cu actualul primar, doar ca nu imi place modul in care se foloseste de pascaneni pentru a-si atinge scopul, oricare ar fi ala. Adica suntem chiar atat de prosti sa credem tot ce ni se arunca in fata?

Pana la finalizarea MALL-ului pietarii vor fi mutati in curtea Bisericii

Pentru ca ar dura vre-o sase luni lucrarile, iar micii intreprinzatori nu ar avea pana atunci unde sa-si desfasoare afacerile, fenomenalul Craciunescu cica ar fi gasit ... SOLUTIA. Curtea Bisericii SF Vineri. Unde este amenajat un parc mic.

Pe sistemul : "Gaborane, le dam mall la astia, aia care cumpara de la ei ii tragem poate cu scara, si ai sa vei ca io tragem iar lu' Ratoi. Taci ma <*ca c*astigam>. Numa' sa puna lumea botu. Daca nu, bucurate in continuare ca sunt primar" .... si la mai mare.

Un banc simpatic

Intr-o zi, un iepure alerga vesel prin padure, cand, deodata, sub un copac, vede un cerb, care fuma un trabuc.
Iepurele: - Ce faci? Ai innebunit? Intr-o zi frumoasa ca asta, in mijlocul naturii, tu te intoxici? Hai cu mine, sa alergi, sa-ti oxigenezi plamanii!
Cerbul: - Ai dreptate! si incepe sa alerge cu iepurele.
In timp ce alergau, cei doi vad vulpea, care tocmai statea cu nasul in cocaina.
Cerbul: - Hei! Aici, in mijlocul naturii, ti-ai gasit sa iei cocaina? Hai, mai bine, cu noi sa alergi, sa-ti oxigenezi plamanii.
Vulpea: - Ai dreptate! si incepe sa alerge cu iepurele si cerbul.
Putin mai incolo, il intalnesc pe lup, cu seringa in mana si cu o doza de heroina pura la indemana.
Vulpea: - Hei! Suntem in mijlocul naturii si tu te droghezi? Mai bine, vino sa alergi cu noi, sa-ti oxigenezi plamanii.
Lupul: - Da' mai duce-ti-va naibii! De fiecare data, cand iepurele ia extasy, noi incepem sa alergam, ca idiotii, prin padure?!

Din satra direct la Bruxelles

Pascaneanul Ionut Stan va lucra la una din Comisiile Uniunii Europene de la Bruxelles – Belgia. Este singurul din tara care a castigat anul acesta o asemenea bursa si va pleca pentru cinci luni sa se pregateasca la Departamentul de Cultura si Educatie al Comsisiei Europene.

Incepand cu 1 octombire 2008, pascaneanul Ionut Stan va pleca la Bruxelles. Acolo va efectua un stagiu de pregatire de cinci luni la Comisia Europeana - Departamentul de Educatie si Cultura. Si-a castigat acest drept in urma unui concurs pentru absolventii de facultate organizat de Open Society Budapesta, o fundatie care sprijina tinerii rromi dornici sa se afirme. Concursul a avut loc anul trecut in capitala Ungariei si a constat in depunerea unui curriculum vitae, argumentarea acestuia si sustinerea unui interviu, toate acestea numai in limba engleza. La acest concurs, Ionut a candidat alaturi de sute de tineri din toata Europa.

Castigatoari au fost: doua tinere din Ungaria, una din Bulgaria, un baiat din Macedonia si Ionut din Pascani – Romania. De mentionat ar fi ca din tara noastra au fost mai multi candidati. “Practic, e un nou inceput pentru mine si imi doresc nespus sa ma descurc acolo, la Bruxelles. Am avut emotii ca sefii mei din Politie nu ma vor lasa sa plec, dar, din fericire, au inteles ca e o sansa unica pentru un tanar si ca ma va ajuta mult in cariera de politist”, a declarat Ionut Stan. Acesta va fi asistentul unui director de la aceasta comisie. In cadrul Departamentului de Cultura si Educatie al Comsisiei Europene, pascaneanul Ionut Stan se va ocupa de organizarea conferintelor de presa, de intalnirile cu publicul, specialistii de aici ii vor arata lui Ionut cum se fac proiectele pe educatie si cultura, cum se fac sondajele de opinie. In alta ordine de idei, Ionut Stan ii va invata pe oficialii acelui departament si limba rromanes. Pe acesta l-am gasit la munca la Postul de Politie din comuna Grajduri, unde Ionut lucra la un dosar si astepta o persoana pentru a da declaratie.

Dansatorul Gipsy Eye

Avand in sange dansul tiganesc si fiind pasionat de muzica, in urma cu un an, Ionut Stan, alaturi de Corina Budulica, o colega de facultate, tiganca de asemenea, au infiintat trupa de dans tiganesc “Gipsy Eye”. Aceasta trupa este alcatuita din zece tineri, fete si baieti, toti de etnie rroma si are drept scop promovarea traditiei rrome prin dans si muzica. ”Pentru mine a fost ca un vis implinit. Impreuna cu Corina am mers zile in sir prin scolile din Iasi si am cautat tineri rromi talentati in ale dansului. I-am gasit si am inceput munca cu ei. A fost foarte greu la inceput, deoarece nu avem nici macar sala unde sa facem repetii.

Politistul Stan

Dupa doi ani de presa, Ionut s-a angajat in Politie. A candidat pe unul dintre cele cinci posturi pentru rromi scoase la concurs de catre Inspectoratul de Politie Judetean Iasi, iar la 21 decembrie 2006 depunea juramantul de politist si devenea agentul Stan. Conducerea inspectoratului l-a repartizat pe Ionut in comuna Grajduri, localitate cu o „bogata” comunitate a etniei rromilor. ”Am vrut sa intru in Politie pentru a demonstra ca si rromii pot fi buni politisti, adica corecti, cu simtul responsabilitatii si tot timpul la datorie. Am vrut, de asemenea, sa devin un exemplu pentru ceilalti tineri rromi care merg la scoala si care isi doresc sa faca mai mult in viata.

Continuarea in numarul din 12 Septembrie al saptamanalului Informatia de Pascani

Asta-i buna: Craciunescu le propune pascanenilor sa se mute la tara

Dupa ce le-a castigat increderea cetatenilor si a obtinut voturile necesare pentru a ocupa functia de primar, Grigore Craciunescu le-a propus zilele trecute pascanenilor, care nu au conditii in oras, sa se mute la tara.

Intr-o discutie tinuta de primar cu un grup de pascaneni, Grigore Craciunescu s-a adresat cu nonsalanta unei doamne, nemultumita de faptul ca i s-a intrerupt apa calda, in felul urmator: „doamna te duci la tara daca nu ai conditii sa stai la oras.

Daca vrei sa stai cu wc-ul in casa si daca vrei sa stai la apartament, nu vrei sa maturi curtea, trebuie sa suporti niste cheltuieli”. Altfel spus, daca ai bani si platesti zilnic ceea ce ti se impune, taxe, impozite, pierderile de la DAC, si alte cheltuieli impuse de cei de la conducerea pascaniului, ramai la oras. In cazul in care te impui, ai zburat la tara.

„Cum poate un primar, care a fost votat de cetateni, sa le intoarca acum spatele si sa-i trimita la tara. Sunt bolnavi care nu au bani sa-si cumpere un medicament, sunt oameni necajiti care nu au bani sa-si cumpere de mancare, cum sa le spui sa se duca sa traiasca la tara. De unde sa aiba bani sa-si faca casa la tara. Are suflet omul acesta? Ce sa faca la tara un batran bolnav si fara bani?”, a ripostat Neculai Ratoi, fostul primar a municipiului Pascani.

Misiune pentru tara mea

In urma cu cateva luni, mai precis pe data de 27 februarie 2008, de pe Aeroportul International din Iasi au decolat un numar de aproximativ 60 de militari din Batalionul 151 Infanterie Lupii Negri, cu misiunea „Teatru de Operatie” – Irak.

Dupa circa opt ore de zbor, pentru câteva mii de euro, militarii ieseni au tras aer in piept si au aterizat in tabara din Tallil, aflata in plin desert, in Sudul tarii, la 300 km de Bagdad si la 20 kilometri de oraselul An Nasiryah. Dupa 6 luni de intâlniri cu seici si irakieni saraciti de razboaie, o parte din militarii ieseni din Batalionul 151 Infanterie Lupii Negri s-au intors la Iasi, vii si nevatamati.

Misiune indeplinita. Revederea de pe aeroport a celor 20 de lupi cu parintii, iubitele, sotiile si copiii a fost pe masura asteptarii: dramatica, cu multe emotii si lacrimi. Dupa ce timp de cinci luni a fost instruit si antrenat pe specializarea de „cercetas genist” la Batalionul 151 Infanterie Lupii Negri Iasi, militarul Ciprian Buzenchi, in varsta de 28 ani, din Pascani, se pregatea sa dea testul suprem. Astfel, venise momentul sa-si puna in practica capacitatile si cunostintele pe care le acumulase ca militar a trupelor de geniu in orasul Tallil din Irak, fiind la prima sa misiune in afara tarii. „Cel mai greu moment a fost atunci cand mi-am luat ramas bun de la familie si logodnica mea.

Aveam un sentiment greu de explicat, o senzatie pe care, pana atunci, nu o mai simtisem. De parca nu aveam sa-i mai vad vreodata. Am tras aer in piept, mi-am luat bagajul si impreuna cu colegii mei am urcat in avion. Am decolat de pe Aeroportul International din Iasi in jur de ora 01.00, iar la ora 09.00 dimineata am aterizat cu avionul pe aeroportul din orasul Tallil, in Irak. Aici am fost intampinati de un comandant al batalionului american si un comandant al brigazii US „AIR FORCE”. Cand am coborat din avion, era o caldura si un zgomot de nedescris. Elicopterele americane „Black Hawk” survolau incontinuu zona, la o altitudine joasa. Imi facusem o idee inainte de plecare referitor la cam ce inseamna aceasta misunie, la ce sa ma astept, pentru ce am fost pregatit, dar este cu totul altceva atunci cand te afli intr-o astfel de zona integra si vezi cu proprii tai ochi adevarata realitatea”, isi aduce aminte genistul Ciprian Buzenchi.

In drum spre tabara romaneasca „Dracula”

Imediat dupa ce au aterizat, cei din Batalionul 151 Infanterie Lupii Negri au fost transportati cu patru camioane spre tabara romaneasca, denumita „Dracula”, din campul „Cobadder” – contigentul trupelor de coalitie. In acest campus se gaseau trei tabere: cea a americanilor, cea a australienilor si cea a romanilor. „De la aeroport si pana in tabara am facut in jur de 30 de minunte. Oriunde te uitai, puteai vedea numai desert, un pustiu de nisip si soare. Cand sa ajungem la destinatie, am fost asaltati de un val de copii, femei, batrani irakieni care cereau apa, mancare, dulciuri si haine. Practic, se bucurau cu absolut orice le ofereai. Ajunsi in tabara romaneasca, am fost cazati in corimec, un fel de containere mari, iar ziua respectiva am avut-o libera. Dupa ce ni s-a predat armamentul, vesta, casca si tot arsenalul necesar, am primit primele directive si ordine de la comandantul batalionului. Spre seara, in jur de ora 20.30–21.00, am trait primele clipe de cosmar”, a spus soldatul pascanean.

Pe cerul irakian apar primele lumini

La numai o zi de la instalarea soldatilor ieseni in baza, militarii au facut „cunostinta” cu mortierele, fiind obligati sa asiste la „simfonia” rachetelor irakiene. Campul „Cobadder” a fost bombardata de cinci rachete.”A doua zi, dupa ce ne-am intors din misiune, am fost nevoiti sa stam in buncarele din baza. In intervalul orar 20.30–21.00, irakienii au bombardat campul cu cinci rachete, majoritatea acestora cazand in tabara americanilor. Modul de actiune a irakienilor era simplu. Pe niste vehicule tip camioneta aveau cate o lada cu un suport improvizat pe care se afla cate o racheta. Nu detineau sistem de coordonare a proiectilului. Pur si simplu o indreptau spre campus si ii dadeau foc. Pentru ei nu conta unde exploda, deci nu aveau o tinta sigura. Scopul primar, urmarit de ei, era sa produca pagube si panica in baza americanilor. Imi aduc aminte ca intr-o zi de canicula eram de serviciu la poarta. La un moment dat, la circa 300 metri de mine a explodat o racheta irakiana. Din fericire, nu a avut nimeni de suferit. Acolo tot timpul erai in plina alerta, indiferent ca era zi sau noapte”, mai povesteste genistul Ciprian.